Aerul este vital, dar totodată este o resursă slab reglementată. Primul criteriu al calității aerului, declarat de către toți cetățenii, rămâne mirosul.

Problemele olfactive pot fi evaluate în funcție de dimensiuni diferite:

• Frecvența emisiei mirosului pe parcursul unei zi, unei saptămâni, unui an.
• Durata emisiei și persistența sa.
• Intensitatea mirosului.
• Nuanța olfactivă care măsoară aspectul agresiv al mirosului

Problemele olfactive sunt caracterizate în primul rând prin disconfort

Emisia de mirosuri neplăcute este una dintre preocupările de mediu, asupra căreia importanța crește atât de către industriașii care încearcă să gestioneze aceste efecte nocive, cât și de către populația care solicită respectarea sănătății lor ecologice.

Problemele olfactive sunt clasate pe locul doi ca motiv pentru reclamații după zgomot.

Această importanță dată de poluarea olfactivă este legată de faptul că acestea se asociază, adesea în mod eronat, cu mirosul și toxicitatea. Cu toate acestea, deși poluarea odorantă nu conduce adesea la niciun risc direct, emisiile de substanțe odorante pe care le generează pot avea un impact psihologic negativ atunci când sunt considerate excesive. Acest ,,stres” poate avea, în unele cazuri, consecințe grave asupra sănătății oamenilor.

Gestionarea și controlarea mirosurilor neplăcute este necesară pentru:

• Protejarea naturii și a mediul său
• Eliminarea riscurile de a provoca disconfort și stres cetățenilor
• Îmbunătățirea condițiilor de muncă ale operatorilor
• Câștigarea din nou a încrederii autorităților locale
• A nu afecta imaginea de calitate a industriei și a colectivității